Există o imagine care îmi revine des în minte când vorbesc cu antreprenori români stabiliți în Londra, Paris sau New York. Nu e imaginea unui om care a plecat din sărăcie. E imaginea unui om cu capital, cu competențe, cu rețele internaționale și cu o întrebare simplă: „Cum să investesc acasă, dacă acasă nu îmi oferă siguranță?” Răspunsul onest, până acum, a fost că nu există formule magice pentru a oferi certitudini. Nu pentru că nu există oportunități în România. Nu pentru că talentul tehnic românesc ar fi inferior. Ci pentru că nu avem un cadru fiscal încurajator, care să compenseze riscul. Și fără cadru, capitalul merge acolo unde există reguli clare, o piață mai mare și mai dezvoltată, invariabil, în altă parte.
Peste 80 de miliarde de euro dorm în depozite bancare, cu randament real negativ în 2025. În același timp, există 285.000 de investitori activi pe Bursa de Valori București, de cinci ori mai mulți decât în 2019. Ecosistemul tech românesc a absorbit doar 103 milioane de euro în finanțare de risc în 2025, o scădere de 20% față de anul anterior, unul dintre cele mai mari declinuri din Europa. Astfel, avem un ocean de capital privat și un deșert de investiție în inovare, semn clar că problema nu este lipsa banilor, ci lipsa unui mecanism care să transforme intenția în faptă.
Citește și: Fermierii primesc sprijin financiar pentru compensarea prețurilor la îngrășăminte în 2026
De ce investitorii români evită riscul în inovare?
Majoritatea startup-urilor românești supraviețuiesc doar din resurse proprii, cu un nivel de 72% dintre ele fiind autofinanțate. Nu pentru că fondatorii nu merită capital, ci pentru că investitorii individuali nu au instrumente care să facă această clasă de activ atractivă. Investești 20.000 de euro, riști totul, fără nicio plasă de siguranță fiscală, fiind un pariu pur, nu o investiție structurată.
Țările care au înțeles această problemă au creat mecanisme precum SEIS în Marea Britanie, în 2012. Această schemă oferea 50% credit fiscal direct din impozit la momentul investiției, scutire de impozit pe câștigul de capital după 3 ani și compensarea pierderilor. Efectul? Mobilizarea a peste 34 de miliarde de lire sterline și finanțarea a peste 2.270 de companii în 2021–2022, cu creșteri semnificative ale cifrei de afaceri și activelor totale.
Ce soluții propune România pentru stimularea investițiilor în inovare?
La finalul lunii aprilie, la Senatul României, a avut loc prima masă rotundă în jurul propunerii RO-SEIS, un mecanism fiscal pe trei niveluri, construit de 14 organizații din ecosistemul antreprenorial românesc, sub patronajul Repatriot. Inițiativa, susținută de senatorii români, are ca scop crearea unui cadru fiscal atractiv pentru investitori și startup-uri.
- Nivelul 1: Voucher fiscal de 50% la momentul investiției, aplicat direct din impozitul pe venituri ne-salariale, dividende, chirii, câștiguri de capital.
- Nivelul 2: Scutire de impozit pe câștigul de capital după o perioadă de timp, pentru a încuraja retenția investiției.
- Nivelul 3: Instrumente de protecție fiscală pentru pierderi, reducând riscul pentru investitori.
Relevanța acestei propuneri este confirmată de experiența internațională, unde astfel de mecanisme au dus la creșteri semnificative ale investițiilor în inovare și startup-uri. România are oportunitatea de a intra în acest val și de a evita rămânerea în urmă, conform recomandărilor din raportul Draghi din 2024, care subliniază deficitul de capital de risc ca o vulnerabilitate majoră a Uniunii Europene.
În concluzie, România deține resurse financiare considerabile, însă lipsa unui cadru fiscal atractiv și a unui mecanism eficient de transformare a intenției în faptă limitează potențialul de creștere. Implementarea propunerii RO-SEIS ar putea fi un pas decisiv pentru stimularea ecosistemului antreprenorial românesc și pentru atragerea capitalului în inovare.