În județul Buzău, comunitățile montane se confruntă cu un adevărat val de prezență a urșilor, lupilor și șacali, în timp ce autoritățile și Ministerul Mediului par să fie indiferente la pericolul real. În ciuda apelurilor repetate, măsurile de gestionare rămân ineficiente, iar populația trăiește cu frica constantă de atacuri.
Președintele Nicușor Dan urmează să promulge în curând noua lege a ursului, care va include și cota pentru anul 2026. Aceasta prevede împușcarea a 859 urși bruni în cota de prevenție, precum și posibilitatea de a extrage alți 110 din cota de intervenție, dacă situația o impune. Cota de prevenție se stabilește în funcție de incidentele anterioare și derogările acordate, în timp ce cota de intervenție servește ca rezervă națională.
Citește și: IPJ Buzău confirmă că marcajul discontinuu nu este aplicat în curbă lângă podul de la Mărăcineni
Prezența urșilor în zonele montane din Buzău, o problemă acută
În zonele înalte ale județului, precum Chiojdu, Gura Teghii și Bisoca, ursul devine o prezență obișnuită, iar oamenii trebuie să fie vigilenți zi și noapte. În zonele Cernătești-Beceni, frecvența alertelor telefonice privind ursul ajunge la 3-5 semnalări pe săptămână.
- Prezența urșilor a crescut cu dublu în zona Tisău față de anul trecut
- Apelurile din Blăjani s-au înmulțit, fiind raportate incidente repetate
- O cameră de filmat a surprins un urs urmărind o femeie pe o stradă laterală
Legislație și măsuri ineficiente pentru gestionarea urșilor
Deși noua lege prevede că ursoaicele cu pui sub doi ani nu vor fi împușcate, prevederile legale actuale rămân ineficiente. În cazul ultimului incident din Blăjani, primarul Gheorghe Ispas a emis ordinul de împușcare, însă ursul a părăsit zona înainte de verificarea comisiei, demonstrând fragilitatea măsurilor.
Procedura birocratică impusă de legislație, care cere prezența medicului veterinar, a vânătorului, jandarmului și a primarului, face ca măsurile de protecție să fie doar formale. În plus, timpul necesar pentru constituirea comisiei permite animalului să dispară, iar riscul de atac rămâne crescut.
Primarii din zonele afectate afirmă că singura soluție eficientă este împușcarea animalelor, însă legislația actuală și procedurile birocratice le limitează acțiunile. În opinia lor, măsurile birocratice nu fac decât să amplifice pericolul pentru comunitățile locale, iar autoritățile centrale par să ignore această realitate dureroasă.
În timp ce președinția pregătește promulgarea legii, localnicii și primarii continuă să trăiască cu frica constantă de atacuri, iar situația pare departe de a fi sub control. În lipsa unor măsuri concrete și eficiente, comunitățile montane rămân vulnerabile în fața sălbăticiunilor.