Sursă: Opiniabuzau.ro
Federația Română de Fotbal a anunțat recent un nou set de reguli pentru competițiile de juniori U13 și U14, cu scopul de a diminua presiunea asupra tinerilor jucători. Oficial, intenția este lăudabilă: să creeze un mediu sănătos pentru dezvoltarea fotbalistică a copiilor. Însă, în realitate, măsurile propuse sunt total inutile și chiar contraproductive.
Citește și: Metalul Buzău revine în Liga 2, meci cu ASA Târgu Mureș mâine
Regulile impun restricții absurde, precum interzicerea marcării golurilor din afara careului la scoruri mari sau obligativitatea ca portarul să nu mai prindă mingea cu mâna în propriul careu, dacă scorul depășește anumite limite. În plus, la scoruri de peste 9-0, se introduc condiții speciale, precum marcarea fără preluare sau doar din anumite zone ale terenului. Toate aceste reguli complică inutil jocul, în loc să îl simplifice, și riscă să afecteze chiar dezvoltarea tehnică a copiilor.
De ce sunt inutile aceste restricții în fotbalul juvenil?
La nivel internațional, în țări precum Germania sau Olanda, la grupele mici de vârstă, se pune accent pe dezvoltare, iar scorurile mari nu sunt penalizate sau reglementate în mod artificial. În multe competiții până la 12 ani, scorul nu se ține oficial, pentru a elimina presiunea și a încuraja jocul liber și natural. În România, însă, FRF a ales să complice totul, în loc să urmeze exemplele europene.
- Reguli absurde pentru marcarea golurilor, precum doar din interiorul careului
- Interdicția portarului de a prinde mingea cu mâna în propriul careu la scoruri mari
- Restricții pentru echipele care domină clar jocul
- Reglementări care complică în loc să simplifice procesul de învățare
Ce impact au aceste măsuri asupra copiilor și dezvoltării fotbalului?
Aceste restricții pot avea efecte negative asupra tinerilor jucători, care ar trebui să învețe pase, dribling și decizii pe teren, nu să se adapteze unor reguli artificiale. În loc să încurajeze jocul natural, măsurile FRF pot crea frustrări și confuzie, iar diferența de valoare între echipe devine și mai evidentă, nu mai puțin.
În concluzie, în loc să investească în pregătirea antrenorilor și educația părinților, Federația a ales să reglementeze inutil și absurd. Astfel, fotbalul juvenil din România riscă să devină mai penibil și mai deconectat de realitatea sportului de performanță, în timp ce exemplele europene arată că dezvoltarea trebuie să fie prioritatea numărul unu.