Oana MATACHE evidențiază situația critică a elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) din Buzău, care primesc doar o oră de sprijin pe săptămână din partea profesorilor de sprijin. Situația este similară în multe școli din România, unde sistemul educațional nu asigură resursele necesare pentru incluziune.
Statisticile din județul Buzău arată că există doar 1.852 de profesori de sprijin pentru 51.784 de elevi cu CES integrați în învățământul de masă. Astfel, raportul mediu ajunge la 1 profesor la 28 de elevi, de două-trei ori peste standardul legal, care prevede 1 la 8-12 elevi pentru deficiențe ușoare și 1 la 4-6 pentru deficiențe grave.
Citește și: Medicii de familie îndeamnă românii să se vaccineze antigripal înainte de sezon
De ce sistemul de sprijin pentru elevii cu CES este insuficient?
Numărul redus de profesori de sprijin și consilieri școlari pune presiune enormă pe cadrele didactice și afectează direct calitatea educației pentru elevii cu cerințe speciale. În județ, sunt doar 7 logopezi și 17 profesori de sprijin, iar inspectoratul școlar a cerut suplimentarea posturilor pentru a face față creșterii numărului de elevi cu CES.
- Numărul elevilor cu CES s-a triplat în ultimii cinci ani
- Numărul de profesori de sprijin a stagnat
- Numărul de consilieri școlari este insuficient, cu o medie de 1 la 780 de elevi
- Numărul de logopezi și profesori de sprijin este extrem de redus
- Se solicită suplimentarea posturilor și stimulente pentru mediul rural
Ce măsuri sunt necesare pentru o educație incluzivă reală?
Oana MATACHE cere ca elevii cu deficiențe ușoare/moderate să beneficieze de cel puțin 5 ore pe săptămână de sprijin individual, iar cei cu deficiențe accentuate și severe până la 9 ore. De asemenea, solicită garantarea unei ore de consiliere individuală pentru fiecare elev și adoptarea Hotărârii de Guvern prevăzute de lege, pentru a asigura transparența și raportarea anuală a orelor efective.
OUG 28/2026 a deblocat ocuparea posturilor de consilier și profesor de sprijin, însă acum este nevoie de un plan concret, cu calendar și buget, pentru a implementa aceste măsuri. Educația incluzivă nu se face doar cu declarații, ci cu profesori în clase și ore reale petrecute alături de elevii care au nevoie de sprijin.
Un copil cu CES care primește mai puțin de o oră pe săptămână de sprijin specializat nu este integrat, ci practic abandonat instituțional. În același timp, presiunea asupra cadrelor didactice de la clasă crește, acestea încercând să compenseze lipsa resurselor.
România are o datorie constituțională și o obligație morală să asigure fiecărui copil dreptul la o educație de calitate. Este momentul ca Ministerul Educației să transforme deblocarea posturilor într-un plan concret, pentru a oferi sprijin real elevilor cu CES și a asigura incluziune adevărată în școli.